Din "The Kite runner", ecranizarea romanului lui Khaled Hosseini, "Vânătorul de zmee", am reţinut că fidelitatea unui prieten poate fi superioară oricărei atrocităţi care l-ar determina să trădeze. Încă nu mi-am dat seama dacă faptul e legat strict de vârsta copilăriei. Ce-i drept, în timp omul se perverteşte. În orice caz, e o poveste sfâşietoare despre Afganistan şi războaiele sale absurde, dar, mai mult decât orice, despre solidaritatea umană. De citit, de văzut, nu de povestit...
România, te iubesc!
Ajuta-ma sa inteleg resortul care te-a impins sa scrii ultimele trei cuvinte...
RăspundețiȘtergereLipsa războiului, sărăciei absolute, prafului, deşertului, bărboşilor cu turban.. e suficient motiv. Mai avem multe de îndreptat, dar respirăm libertatea. Puţin lucru?
RăspundețiȘtergereNu e putin lucru, e adevarat. Nu mi-a trecut "vanatorul" pe sub ochi...
RăspundețiȘtergeretocmai am vazut postarea de pe blogul lui Paul.
RăspundețiȘtergereiti multumesc!
Maxim isi merita numele.
Ceea ce i se poate reprosa este ca nu are si trufia la nivelul valorii. Ce om!
Cred ca ajungem sa ne injunghiem pe la spate atunci cand viata e prea generoasa cu noi.Romania de azi inca nu cunoaste adevarata suferinta.Tocmai pentru ca raul lipseste am inceput sa ii dam noi viata,sa ne imbracam in el!
RăspundețiȘtergere@ Virtualkid: cu mare plăcere! Eu nu i-aş reproşa nimic lui Maxim. E perfect aşa.
RăspundețiȘtergere@ Allma: Există rău în România, dar e aşa, un gâdilici la tălpi... Să vezi filmul şi vei înţelege.