miercuri, 5 mai 2010

Ne-găsire


Preţ de câteva minute, am supt cerul printre buze, înghiţindu-i tot vântul. Ca semn de regăsire...
Am impresia că în tot acest timp n-am făcut altceva decât să-mi sondez crusta, însângerându-mi unghiile. Dedesubt, o gaură imensă, un vârtej. În afară, un vânt lateral ce a unduit întreg pământul, în timp ce eu îl priveam din spatele sticlei. Îmi văd picioarele desculţe, un coridor, oboseli multiplicate, faţa pe pernă ce devine mai întâi albă, apoi striată de somn, mâinile...
Ce să mai spun, m-am convins că niciodată nu-s de ajuns cuvintele; ale mele s-au risipit în senzaţii care nu mă mai abandonează, făcându-mi inima să bată pe frecvenţe diferite. Şi aici-în lumea asta nouă- nu-i nimic, nici măcar un tramvai în care să urc din mers sau pe care să-l privesc trecând, nici măcar un chip lipit de fereastră, sau poate o gară cu pietre roşii care să-mi coloreze degetele. Sunt doar eu, expusă privirilor, eu, plină de geamuri sparte ce m-au străpuns şi s-au izbit zgomotos de asfalt...

11 comentarii:

  1. Asta imi sugereaza vorbele tale-

    NICHITA STANESCU,

    ELEGIA OULUI, A NOUA

    Într-un ou negru mă las încălzit / de aşteptarea zborului locuind în mine;/ stă unul lângă altul, nedezlipit,/ sinele lângă sine./ Sentimentul unei aripi îmi curge-n spinare,/ senzaţia de ochi îşi caută o orbită./ O, tu, întuneric mare,/ tu, dezgustată naştere încremenită / S-a aşezat pe mine o idee / şi mă cloceşte maternă./ Acum, tot ceea ce este e / rotundă căldură şi fermă./ Sare din mine un fel de plisc / în toate părţile şi deodată./ Refuză să fie un obelisc / şira intimă, curbată./ Sparg coaja pielii mele, arsă,/ lipită de-a dreptul pe suflet,/ ca să-mi rămână ne-ntoarsă / întâia încercare de umblet./ Sar cojile negre, oho! / Mai mare mă aflu şi nezburat,/ lipit de acel încotro,/ cu o boltă de jur împrejur adăugat./ Scot ochi cu priviri nereale / la dreapta, la stânga, în sus şi-n jos,/ născând şir de regi-animale,/ care ştiu cum se moare frumos./ Întind şi o pană de os, irizată / atinge negrul concav./ Sar cojile negre deodată / şi iată-mă, iarăşi, suav,/ închis într-un ou mult mai mare,/ clocit de-o idee mai mare,/ gălbenuş jumătate, pasăre jumătate,/ într-un joc cu paşi pe furate./ Ou mare! Silabă răcnită / într-o perpetuă creştere smulsă / fără tavan stalactită / sedusă./ Ouă concentrice, negre, sparte / fiecare pe rând şi în parte./ Pui de pasăre respins de zbor,/ străbătând ou după ou,/ din miezul pământului pân'la Alcor,/ într-un ritmic, dilatat ecou./ „Sinele” încearcă din „sine” să iasă,/ ochiul din ochi, şi mereu / însuşi pe însuşi se lasă / ca o neagră ninsoare, de greu./ Dintr-un ou într-unul mai mare / la nesfârşit te naşti, nezburată / aripă. Numai din somn / se poate trezi fiecare, -/ din coaja vieţii nici unul,/ niciodată.//

    RăspundețiȘtergere
  2. Este o analogie care mă onorează, dar e disproporţionată, trebuie să admit...
    Mulţumesc de trecere!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sigur, intre alti parametri.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  4. "gandul" acesta este atat de trist incat imi seamana a fotografie supraexpusa.

    orice ar fi, abandonul de sine este ultima solutie, cea care, in mod normal, nici macar nu ne apartine.

    gand bun!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am o (oarecare) idee despre momentul prin care treci... şi dacă e aşa cum cred... ai nevoie de linişte interioară.Să simţi o clipă de ... neclintire.
    uite ceva pentru tine :)
    http://www.youtube.com/watch?v=FsOYj88A380

    RăspundețiȘtergere
  6. nu te mai ascunde după sticlă; ieşi afară din casă. deşi e dureros, scoate sticla izbită dureros în asfalt şi vei simţi că pluteşti. orice moarte e o nouă (re)naştere!
    Florin Buzdugan

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Virtualkid: Chiar mă simt o fotografie supraexpusă. Nu-mi rămâne decât să mă rup, pentru a nu mai atrage atenţia... Şi nu, nu-s tristă, doar un pic prea meditativă...
    @ S: Mi s-a liniştit interiorul, mulţumesc pentru dar!
    @ Florin Buzdugan: N-am murit. Am înviat...

    RăspundețiȘtergere
  8. Pot să empatizez atât de bine cu o stare de spirit de genul ăsta.
    Nu e nimic ce nu poate rezolva un film bun, sau un pahar de vin.

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, bine că am venit :)
    @ Keltoighost: film...vin...nani...vis...Altă dimineaţă.
    @ Incertitudini: este altfel în fiecare zi, doar trăiesc în România!

    RăspundețiȘtergere