luni, 29 martie 2010

Dilema veche în haină nouă


Întrebare: cum ar trebui soluţionată o dilemă? E greu de crezut că există vreunul dintre noi care nu a cunoscut încordarea mistuitoare a gândului, a frunţii, a sufletului în faţa unei decizii care se îndărătniceşte să se arate.
Răspuns-nu am. Am doar o idee despre cum nu ar trebui niciodată să se întâmple. N-ar trebui să alegem niciodată între două lucruri egale. N-ar trebui, mai cu seamă, să alegem niciodată între oameni. Cum faci, fără să devastezi un suflet? Şi, dacă totuşi ai făcut-o, cum faci apoi să te mai pui de acord cu tine, să nu distrugi toate lucrurile în care te oglindeşti? Oricum aş privi problema- că e o problemă asta- ies învinsă. Cunosc oameni care, crezând că pământul e rotund şi cerul e pentru toţi, au ales cariera, convinşi că cei neglijaţi acasă vor avea resurse inepuizabile de înţelegere şi de susţinere. Cunosc, pe de altă parte, şi oameni care au renunţat la visuri pentru a se conforta cu căldura unui cămin înşelator. Niciunul nu a ieşit în câştig. Îndiferent de opţiune, de oportunităţi, de alternativa aleasă, a rămas un acut sentiment al frustrării. Lipsa a ceva ce simţi că te-ar întregi poate fi dureroasă, cu atât mai mult cu cât tu însuţi ai contribuit la instaurarea ei. Dar viaţa e construită din trepte şi nu e musai ca acestea să fie urcate de fiecare dată. Urci câteva, mai şi cobori, important este ca atunci când ai făcut bilanţul să constaţi ca esti mai sus decât atunci când ai pornit. Nu e un secret faptul că existenţa noastră este o sumă de alegeri şi numai timpul poate cu adevărat hotărî dacă ele, în momentul întâmplării lor, au fost şi inspirate. Se întâmplă adesea să ne lăsăm pradă impulsurilor, să fim ispitiţi de o altă felie de banal, numai că mai frumos împachetată, pentru a rezolva relativ uşor dilema care ne macină. Eu cred totuşi ca omul aflat în criză trebuie să dispună de o balanţă extrem de sensibilă, pe care să depună tot, până într-acolo încât să rămână nud în faţa propriei conştiinţe. Şi mai are nevoie de ceva: de timp! Nu cunosc situaţii rezolvate rezonabil în grabă. Peste acestea trebuie să se suprapună înţelepciunea, chibzuinţa, spiritul critic, dar şi sensibilitatea. Şi în momentul în care decizia e luată, nu fără a mutila o parte din tine, cu siguranţă nu ai de ce să te mai îndoieşti vreodată că nu ai făcut alegerea potrivită. E o chestiune circumstanţială pe care niciun manual de morală n-ar putea-o explica. Ea ţine de oameni şi de împrejurările în care aceştia se află.

13 comentarii:

  1. Stii ce mi-a spus candva cineva, in legatura cu o mare dilema in care ma aflam?

    Ca exista si probleme fara solutii. Ca in matematica.Lasi lucrurile sa curga. Daca poti.

    Nu ai totdeauna balanta cu tine.

    Din experienta , stiu ca deciziile importante nu se iau nici la nervi, nici cand esti afectata sufleteste.
    Dimineata, pentru ca noaptea este un sfetnic bun.

    Stii, mai este chestia cu liniile- pui intr-o parte avantajele, in partea cealalta dezavantajele. Numeri. Apoi alegi.


    O foarte buna rezolvare iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ştii, da, ai dreptate, niciodată nu poţi face alegerile corecte, care să-i favorizeze pe ceilalţi. Eventual pe toţi.
    Mereu va avea cineva de pierdut, oricum ai întoarce-o.
    Puţin deviat de la subiect, aveam o discuţie cu cineva, zilele trecute, despre facultăţi... ceva de genul, dacă toată lumea ar avea facultate, cine ar mai fi prost? Sau mă rog, hai sa nu zic prost.
    Ca să mă reapropii de subiect, fără rău, n-am şti ce e binele... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Timp, da. Si rabdare. Usor de zis, greu de facut. Fiecare problema are particularitatile ei. De-ar exista o reteta... Rezolvarea vine, de multe ori, si de la sine. Dar nu trebuie sa ne bazam pe asta. Facem si noi ce putem, oameni suntem. Marunti si neputinciosi, dealtfel.
    Eu ma declar multumita daca am facut tot ce-am putut, chiar daca nu mi-a iesit, pana la urma.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Incertitudini: Ai dreptate cu exemplul din matematică. Deşi n-ai văzut că s-a descoperit soluţia la problema aia care se credea imposibilă, Conjectura lui Poincare? Mai sunt speranţe:)
    @ Keltoighost: Hahaha draga mea, n-ai idee câte creiere goale se ciocnesc pe holurile universităţilor. Avem nevoie şi de gropari. Ca atunci când suntem cu un picior în groapă să ştim de la ce/cine ni se trage...
    @ Leo: Că bine zici, dacă facem tot ce depinde de limitele noastre umane, simţim mai atenuat remuşcările...

    RăspundețiȘtergere
  5. Suna sinistru chestia cu groparii, dar este adevarata!
    S-ar zice ca acum sunt prea putini( gropari priceputi..) sau or fi plecati pe la altii.


    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna, bine te-am gasit!
    Am in maini aprecierea a ceea ce scrii, citesc cate putin, dar in tihna, imi place sa prind totul asa cum s-a vrut de catre cel ce asterne gandurile.
    Aici, merg in sensul ideilor tale, mi-au placut si am gasit "adevar" !

    RăspundețiȘtergere
  7. felul meu de a rezolva o dilema este simplu,daca asta ar fi ultima zi din viata mea,care varianta din dilema ar conta,si pe aceia o aleg.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Incertitudini: da, penurie de calificări :)
    @ Brânduşa: Bine ai venit, mulţumesc pentru aprecieri, ce bine că nu te grăbeşte nimic atunci când treci pe aici!
    @ Carol: mi-a scăpat o invidie. Ce uşoară trebuie să fie viaţa ta! Reţeta pe care o dai tu o urmează toţi, deşi cei mai mulţi n-ar spune că alegerea a fost "simplă".

    RăspundețiȘtergere
  9. da, Adi,
    tine de ceea ce tipa intuitia in gura mare. Sa stii ca marile solutii vin instinctiv si nu rational. Deci....tu-i kimia ma-sii :)))
    Pup !

    RăspundețiȘtergere
  10. Bunicul meu dinspre mamă era un om foarte hotărât, nu suporta șovăielile și aprecia oamenii după viteza de reacție. M-a vindecat de mutat de un picior pe altul(când stăteam cu ochii în tavan dacă aveam ceva de ales), cu următoarea 'poezea filozofică', pescuită de pe la Mușatescu sau Arghezi, nu-mi mai amintesc:

    Dilema este o ață care îți intră prin nas și îți iese prin gură. La ambele capete atârnă un rahat. Cum scoți ața fără să te murdărești?

    :)

    Sărbători fericite!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce tare e poezeaua!
    Şi bunicul, evident!

    RăspundețiȘtergere
  12. Iona ajunsese la concluzia ca pierdem clipe pretioase din viata noastra incercand sa facem conexiuni intre lucruri, idei, fluturi si praf. Ar trebui sa uitam de echilibru, de balante si sa traim la intamplare, intr-o vesnica nebunie.

    RăspundețiȘtergere