miercuri, 17 martie 2010

Normalitate


Pentru ce mă tulbură acum, bănuiesc un răspuns, sau, în orice caz, ceva ce i-ar putea semăna. E greu de spus, pentru că trebuie să mi se confirme cel puţin o teorie. Înainte totuşi, trebuie să adresez o întrebare unor persoane. Două la număr. Una cred că nu-mi va răspunde, sau în cazul cel mai fericit îmi va servi o minciună. Despre cealaltă, ce pot să spun? Mi-aş dori să mă stimeze într-atât încât să-mi spună adevărul. Explozia asta de duplicitate mă biciuieşte până la coşmar şi cumva simt că pretenţiile mele sunt incompatibile cu orice realitate. Şi, în fond, eu nu sunt decât un caz neutru de umanitate, de o insuportabilă (uneori) normalitate. Ar trebui mă resemnez? Încerc să ajung până la capătul gândurilor, să aud ce-mi şoptesc. Aştept, aştept, aştept. Dar mi se pare că tace ceva...

17 comentarii:

  1. Am învăţat un lucru: mai bine pun întrebarea pînă primesc răspunsul decît să trăiesc cu îndoiala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aşa e, nu pot să-mi construiesc liniştea pe un echivoc

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici nu mă deranjez să pun întrebarea acolo unde simt că mi se va răspund nesincer sau total inutil :)
    Nu bat la porți închise.
    Fluturici, te-am trecut în blogroll.

    RăspundețiȘtergere
  4. De altfel, spuneam cu altă ocazie că nu caut răspunsuri, cât întrebări; mai cu seamă, ele mă menţin vie...
    Hahahah, Andi, am reuşit să te enervez :P

    RăspundețiȘtergere
  5. sa intrebi nu e o rusine! Sa ramai prost cand e ocazie sa te cultivi - e o mare rusine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu întreb nu din ruşine, ci din bun simţ... scutesc pe cineva să mintă...

    RăspundețiȘtergere
  7. Duplicitatile sunt benefice. Intotdeauna. Pana la aparitia confuziilor...

    RăspundețiȘtergere
  8. Adică sunt benefice prea puţin spre deloc :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesant. Nu spui despre ce te macina, ci mai degraba spui ca te macina sa intrebi ce te macina. Uf, m-am incurcat ! :P
    Eu, daca intuiesc dinainte raspunsul, mai bine nu intreb. Dar depinde de situatie. Si de persoane. Si de multe alte chestiute... :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu mă mai macină nimic, am făcut lavaj cerebral:P

    RăspundețiȘtergere
  11. Aşa-i, este un ping valid, chiar dacă, venind de pe blogspot, nu-mi apare, trebuind anunţat...

    RăspundețiȘtergere
  12. În asemenea cazuri, întrebarea trebuie adresată direct, pe nepusă masă, fără introducere şi clipiri dese din gene :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Prefer să nu mi se confirme unele teorii...

    RăspundețiȘtergere
  14. Uneori este necesar sa punem intrebari,chiar si atunci cand avem certitudinea ca am primit la schimb o minciuna.Acest lucru ne ajuta sa percep anumite persoane la justa valoare.

    RăspundețiȘtergere
  15. Dacă le anticipăm minciunile, de ce să le mai şi torturăm? Aşa, de amuzament? Nu merită...

    RăspundețiȘtergere
  16. Sunt momente in care ma amuz teribil pe seama celor care se straduiesc sa para credibili.In fond raman doar tentative de oameni...doar atat.

    RăspundețiȘtergere