miercuri, 24 martie 2010

Praf


De-ai şti câtă lume îşi pune visele într-o valiză pe care apoi o sigilează în aşteptarea unei călătorii pe care, poate, nu o va face niciodată! Nu ştiu exact cât le ajută unora că strâng, smulg, împing, ascund... Dar ştiu ce se va întâmpla la un moment dat: când valiza nu va mai putea fi închisă, ea va plesni, va exploda, iar visele lor se vor zdrobi, de nici praful nu va rămâne...
Nu spun că eu aş fi altfel, n-am avut niciodată pretenţia că aş fi originală. Iată de ce am obişnuinţa să călătoresc. Des. Ca să-mi golesc bagajul puţin câte puţin. Doar în felul ăsta simt cum iluziile prind viaţă, devin concrete, aşa cum e apa filtrată de crăpăturile unui zid.
Acum am toate semnele că se apropie un astfel de moment şi simt că am nevoie să păşesc printre oamenii unui oraş care să nu fie al meu. Eventual un oraş în care să fie frig, pentru ca totul să se conserve mai bine... Oricum, îmi vor ţine amintirile de cald. Nu, nu te îngrijora, din călătorii, de regulă, mă întorc.
Am chef să mă îmbăt. Cu orice...

14 comentarii:

  1. Te pomeneşti că vrei şi tu în Norvegia ;) Fugi, Adi, primul pas e mai greu, m-am convins şi eu de asta, până te vezi într-o maşină/căruţă/avion/bicicletă... După aceea, prost să fii să te întorci din drum fără nicio izbândă... Ce mare nevoie avem de vise!!! Valiza mea a strâns câteva, nu dă semne că ar plesni, dar, vorba ta, să fim precauţi! Drum bun şi cale-ntoarsă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu-i rea Norvegia. Mai ales că sunt pozari mărinimoşi, care nu scot numai în alb-negru. Ştii tu, aurora... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mă pot îmbăta, pen'că nu beau alcool. Am aceeași senzație câteodată, dar o înec repede în zâmbete. În caz de forță majoră...în dulciuri. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. La mine e mereu caz de forţă majoră care se lasă cu devorat de muuulte dulciuri. Yammy :)

    RăspundețiȘtergere
  5. am acelasi chef. Mai ai loc de-un partener de drum?

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai e loc. Pentru că ştiu să înţeleg o astfel de necesitate. (Te-am văzut la TV. Aşa cum îmi imaginam :) )

    RăspundețiȘtergere
  7. Poţi să te îmbeţi cu orice, doar cu apă chioară să nu o faci, doare ca naiba când realizezi ce ai băut de fapt.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Cos.
    Keltoighost, apa era eliminată din start...

    RăspundețiȘtergere
  9. Poate ca am reactional impulsiv. Nu esti persoana imbecila. Te-as fi ignorat!
    In plus, simplul fapt ca stii ce este aceea o "plenita" te exclude din lista neagra.

    RăspundețiȘtergere
  10. Kid, m-ai blocat... Nu mi-a trecut prin cap că aş fi fost eu. Eram eu???
    Oricum, eşti restrictiv... puteam să nu ştiu ce este pleniţa, dar să cunosc alte o mie de cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  11. Cunosc senzatia de a-ti dori sa pleci intr-un loc strain pentru a te smulge de cotidian.Cam in fiecare vara ma apuca nostalgia.
    Visurile noastre se implinesc mereu,doar ca uneori trebuie sa asteptam momentul potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  12. Se împlinesc, zici? Atunci, mai sunt speranţe...

    RăspundețiȘtergere
  13. Sigur ca mai sunt sperante. Asta e menirea omului: sa traiasca pentru a visa!

    RăspundețiȘtergere