Reacţii sub zero

Există oameni-statui: o lovitură de ciocan sau de daltă ar fi de ajuns ca să le dea un alt chip. Dar înăuntru de tot rămân murdari, îi ştii după mirosul care te ţine la distanţă.
Există şi oameni-scut: simţi cum îţi întind de departe o privire şi-o leagă strâns de trupuri din care fac remedii contra curiozităţii.
Mie îmi plac oamenii-linişte: în poala mamei şi a bunicii am visat cel mai frumos şi m-am regăsit de fiecare dată mai bogată.
Iar în mijlocul tuturor sunt eu, neprogramată genetic pentru întâlniri cu suflete urâte, cu priviri răuvoitoare... (şi cu iernile prea lungi lungi- să nu-mi staţi în cale în perioada asta, sunt antisocială!)