Azi nu văd bine. M-a orbit prostia celor din jur. N-am nicio îndoială că a existat un moment precis în care aş fi fost în stare să omor oameni, dacă prin asta aş mai fi primenit aerul. Dar nu! Se nasc mereu alţii şi alţii. Proştii. Ceilalţi o suportă şi, prin complacere, şi-o însuşesc. Nu ţin minte să mă mai fi revoltat în public precum am făcut-o azi. Dar mă sugruma, mă zgâria, îmi tapa nervii ignoranţa şi perfidia unei persoane cu pretenţii de om. Am câştigat o bătălie, dar nu simt deloc gustul victoriei. Ce ar trebui să fac? Întrebare inutilă. Pun punct aici.
senzatia de enervare e o haina prea aspra si nepotrivita pentru pielea ta de printesa. din pacate, cunosc senzatia. lumea e plina de ei si goala de noi. dar stiu ca ai o cheita si cheita se face aripa...
RăspundețiȘtergerem-ai tulburat...deja am uitat tot
RăspundețiȘtergerePort si eu tricouri din astea. Dar le las sa se murdareasca, nu le spal cu lunile si dispare mesajul. Atunci incep starile benefice, imi vin senzatii de inteligenta...
RăspundețiȘtergereda... şi mie mi-a rămas de făcut acelaşi lucru... Suntem, deci, doi...
RăspundețiȘtergere