Mă întreb ce simt oamenii de ştiinţă care văd lumea schimbându-se sub ochii lor, care, pentru a-i dezlega semnele, au renunţat la o parte din viaţă. Au trebuit să aleagă: să trăiască viaţa, sau să o înţeleagă? Care să fie uimirea, curiozitarea, interesul academic, pasiunea, dorinţa care i-au împins să cerceteze toată viaţa un singur lucru, epuizant şi mărunt pentru toţi ceilalţi, dar care lor le-a hrănit visurile?
Am întrebările astea cu ochii lipiţi de nişte boabe de porumb care, în tigaia mea, se transformă în popcorn. Mărturisesc faptul că nu ştiu să rezist în faţa acestui eveniment aproape miraculos. De altfel, mi-am cumpărat chiar şi un capac transparent.
Cel mai probabil, nu voi avea răspunsuri. Mă voi consola lingându-mi degetele...
am trait ficare clipa.a fost o ploaie frumoasa.
RăspundețiȘtergerede efect! :))
Mă bucur că ai simţit-o aşa. Inutil să spun că pentru mine n-a funcţionat. De altfel, m-ai văzut azi...
RăspundețiȘtergereLinsul degetelor il practici din altruism?
RăspundețiȘtergereNu, în cazul ăsta, din frustrare...
RăspundețiȘtergereCred ca si ei si noi simtim, fiecare in felul lui, schimbarile. Noi le traim, ei le inteleg.
RăspundețiȘtergereFiecare , cu bucuria lui.
Uite, pe mine ma uimeste liliacul alb , cu flori batute, de sub fereastra. Nu stiu cum reuseste sa fie atat de proaspat intr-o zi mult prea rece, cand ploaia izbeste necrutator.
Stiu doar ca -mi da cea mai frumoasa stare.
O seara frumoasa!
Ţi-am simţit starea. Mi-ai pasat-o. Printr-un liliac alb.
RăspundețiȘtergereMulţumesc, o seară plăcută şi ţie!
nu, nu cred ca e renuntare la o parte din viata...
RăspundețiȘtergerebucata aia e traita de catre ei intens... noi nu-i vedem decat chinuindu-se, si uneori sesizam rezultatul - nu neaparat semnificativ pentru noi...
dar pentru ei rezultatul acela valoreaza cat tot restul :)
iar cel care a descoperit pop-cornul probabil ca se vucura de undeva, de sus, cand iti gusti degetele :) e si asta o justificare a geniului sau :)
Eu zic ca fiecare are un "pattern" diferit. Adica, trebuie sa ai o anumita structura interioara ca sa-ti cheltuiesti viata cercetand o chestiuta. Tot asa, iti trebuie o anumita structura interioara sa fii un politician mincinos, sau un doctor care opereaza pe creier, sau un pilot de Formula 1, sau un criminal in serie... Nu suntem toti la fel, fiecare are bucatica lui.
RăspundețiȘtergere@ Ajnanina: de cele mai multe ori rezultatul lor e nesemnificativ pentru noi... Dacă-i fac geniului o bucurie, am să-mi ling degetele mai des:)
RăspundețiȘtergere@ Leo: eu încă nu mi-am dat seama la ce aş fi cu adevărat bună. Poate la privit. Chiar şi cum se fac floricelele...
fiecare simtim pe propria piele schimbarea lumii! Totusi e bine sa o gusti cu pofta mai degraba decat doar sa o mirosi! ;)
RăspundețiȘtergereEste goana dupa monumentalism, isi doresc sa ramana in istorie, asta este singurul motiv care i pune in scena.
RăspundețiȘtergere@ Orry: să guşti, să miroşi, să.. ceva
RăspundețiȘtergere@ Offshore: chiar nu cred asta. S-ar fi orientat la lucruri care le-ar fi adus faima ceva mai repede. Chiar să irosească o viaţă?? Nu. Nu cred..
Adi, apropo de ce-ai spus, ca nu stii la ce ai fi cu adevarat buna : si la mine e la fel. Numai ca mi-am dat seama ce NU as putea sa fac niciodata : n-as putea sa operez pe creier, n-as putea sa pilotez un avion, n-as putea sa ucid din placere. Daca elimin multe din lucrurile pe care nu le-as putea face nicicand, poate ies la lumina cele pe care le pot face - poti sti ?! :D
RăspundețiȘtergereLeo, aş fi tentată să enumăr lucrurile pe care nu le-aş face, dar am învăţat că termenul "niciodată" este atât de relativ! Mi-am ocupat mintea cu lucruri pe care alţii m-au făcut să cred că sunt importante, încât sunt deficitară la autocunoaştere...
RăspundețiȘtergere