joi, 1 aprilie 2010

Letargie


Adevărul este că am plecat deja, deşi nu e sigur că, totuşi, voi pleca. Îmi imaginez deja casa, cu noile obiceiuri, cu întrebările mele plimbate pe muchiile neregulate ale mansardei, pe dungile acelea înceţoşate pe care s-a topit atâta trecut. Îmi imaginez soarele care va intra printr-o altă fereastră, pipăindu-mi neîncrezător obrazul. Îmi imaginez parfumul unui alt râu, cupola unui alt oraş, alt accent, rătăcirea pe drumuri complicate, niciodată paralele... Azi ca ieri, ca mâine. Dacă mai durează, o să îmbătrânesc.

Nu ştiu când mi-am pierdut luciditatea. Poate atunci când n-am mai putut să mă evit? Oricum ar fi, văd cel puţin două soluţii: fie voi reuşi să forţez atât de mult destinul, încât toată această nebunie să mă plesnească necruţător, fie încetez imediat să-mi mai construiesc fantezii care, mai apoi, să se scuture din urma mea.

Nu ştiu să-ţi spun de ce, dar parcă aş avea chef de o realitate care să se impună.


26 de comentarii:

  1. Realitatea se impune, oricum. De ales, tu alegi. Tot o realitate.


    Mult noroc!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred că am rămas fixată pe două filme care le-am văzut aseară. Absolut întâmplător aveau ceva comun. Între ele şi cu postarea ta.
    Uneori e mai bine să îţi creezi un univers al tău, în care să trăieşti, să laşi fanteziile să zburde.
    Realitatea care se impune poate deveni dureros de ... reală :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Incertitudini: Aşa este, dar uneori obosim să alegem. Vrem să punem povara pe cocoaşa altcuiva...
    @ Keltoighost: mă nelinişteşti, eşti mereu cu un pas înaintea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Obosim. Vrem un umar. Il gasim sau nu.

    Da, cred ca ' fuga' din realitate este o solutie. Temporara.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Incertitudini: da, da, temporară, cum altfel?
    @ Bianca: pupici, pui mic!

    RăspundețiȘtergere
  6. daca ADY VERA,poate visa ca este un fluture,de ce nu ar putea un fluture sa viseze ca este ADY VERA....care este realitatea...!?

    RăspundețiȘtergere
  7. Nici eu, dar îţi mulţumesc pentru asta:
    Nu ştiu să-ţi spun de ce, dar parcă aş avea chef de o realitate care să se impună.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Carol: compliment în toată regula!
    @ Zvârlugă: şi tu?!? Să se impună dară...

    RăspundețiȘtergere
  9. As spune ca ar fi tragic daca abandonezi chiar si visul. Si asa, este un vis chinuit, exploatat la maxim.

    RăspundețiȘtergere
  10. Cum curg suvoaie complimentele... Uuufff, acum cand tu vrei lumina. Si oua rosii, cozonac si realitati impuse...

    Apropo. Am gasit niste dare de luciditate pe la mine in cartier. Ale cui or fi?

    RăspundețiȘtergere
  11. SARBATORI LUMINOASE, cu MULTA CALDURA, NOROC, VISE IMPLINITE,
    fara dileme!!!

    RăspundețiȘtergere
  12. De cele mai multe ori realitatea e departe de fanteziile noastre.
    E de preferat sa ne construim un univers in care sa nu incapem decat noi.

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Virtualkid: Nu abandonez visul, dimpotrivă, mă abandonez lui.
    @ Paul: până acolo au ajuns urmele? nu suntem tocmai vecini... Şi, aşa chinuită cum sunt, stau totuşi în picioare, n-am luat-o de-a buşilea. De ce, aşa se vede?
    @ Incertitudini: mulţumesc asemenea!
    @ Allma: tu eşti egoistă, eu nu! Mi-ar fi silă numai de mine, pe bune...

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu ştiu de ce, dar aş prefera o realitate care să se subordoneze...

    RăspundețiȘtergere
  15. Am obosit să-mi calculez mişcările. Mai facă-se şi altfel decât vreau.În fond, ce-i cu atâtea pretenţii la mine?

    RăspundețiȘtergere
  16. Undeva plecam, candva ne regasim !

    Paste luminat!

    http://cristianstefanflorescu.files.wordpress.com/2009/04/paste1.jpg

    RăspundețiȘtergere
  17. Să ai parte de tot ce îţi doreşti Adi, şi ia uite, în Galaţi e soare.

    RăspundețiȘtergere
  18. Să ai parte de linişte, dragoste, bucurie, de Sărbători şi tot anul! Paşte Fericit, draga mea !

    RăspundețiȘtergere
  19. Vă mulţumesc tuturor! Sărbători frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  20. Premiu la mine pe blog :D Virtual, dar tot premiu e.

    RăspundețiȘtergere
  21. Aha, despre asta vorbeai si la mine, acum cateva minutele...
    Ma abtin din nou sa dau sfaturi dar, daca ar fi sa am o parere, ar semana cu cea a lui Keltoighost. Eu asa am facut. Am vazut ca lumea mea, asa absurda cum pare altora, e mult mai sanatoasa decat cea reala. Contextele se schimba, insa, uneori, nebunia din capul tau e singurul lucru stabil si cert din lumea asta.
    Sa fii om, mai ales om mare, e greu si obositor. Momentele de liniste sunt rare. Poate numai si ca astepti ceasul sa sune dimineata iti mananca sufletul. Singur iti fabrici antidotul, altfel nu poti razbate... Decat daca esti nesimtitor.

    RăspundețiȘtergere
  22. Şi nu-s...
    Ar fi fost atât de simplu, dar n-ar fi fost ce-mi doresc.
    Mă plac aşa cum sunt: încâlcită, neîncăpătoare, complicată...

    RăspundețiȘtergere