Ştii, mi-am dat seama că toţi, de când sunt mici, până la bătrâneţe, vor să audă poveşti. Nu contează că e "Scufiţa Roşie", "Tom Degeţel", un mit sau un text de cântec sacru, o experienţă, o viaţă sau o moarte. Ceea ce este important e ca, în momentul în care este scrisă sau redată, acea poveste să devină adevărată, plauzibilă. Istoriile unor oameni mai mult sau mai puţin obişnuiţi, în carne şi oase sau doar/mai ales din hârtie, din acel punct, în mod inevitabil, există.
Ce-aş putea spune, deci, despre mine, unei persoane care vrea să audă o poveste şi care a citit, ascultat, studiat, trăit deja sute? Ce ar trebui să fac pentru ca ceea ce i-aş putea expune să nu o dezamăgească? Ia zi, ce ai vrea să asculţi, tu, care sigur iubeşti esenţa lucrurilor? Îmi este greu, crede-mă! Cu ochii închişi văd imagini ale unui trecut pe care, descriindu-l, mi-e teamă că am să-l banalizez. Dacă aş face-o, toţi oamenii importanţi din viaţa mea s-ar dizolva în cuvintele mele şi aş risca să îi transform în portrete şterse, confuze. Nu cred că sunt în stare să-i anulez aşa...
A încerca să redau un crâmpei de viaţă e ca şi cum aş face-o pe fotograful. Dintr-o mie de fraze, doar una ar ieşi bine. De ce să risc?
Ehe, fata mosului, e un dar si asta, sa le spui...ehei, si cat imi place sa le ascult !!!
RăspundețiȘtergereInca ma rog la culcare de o voce de barbat sa-mi spuna o poveste, si vocea vorbeste, le impleteste, rad ca o fetita cuminte sub plapuma si adorm.
Recunosc, nici eu nu stiu a le spune !
De ce ar trebui sa-ti spui povestea?
RăspundețiȘtergereEste a ta , doar cand se petrece.La timpul prezent. Asa ar trebui sa te afle cel interesat- in poveste.
Nu in povestire.
Daca "sigur iubeşti esenţa lucrurilor", nu ai nevoie de povesti prea complicate. Pe urma, un om nu poate sa aiba decat o poveste. Zi-o pe aia ! Fara riscuri...
RăspundețiȘtergere...este putin caraghios, dar, am sa-l folosesc tot pe Catalin Bursaci (am mai facut asta de doua ori numai astazi):
RăspundețiȘtergere"Nu poţi vorbi, nu poţi scrie decât despre ceea ce eşti tu, decât despre ceea ce porţi în tine... Scrie, să nu moară acele lucruri pe care le-ai iubit. Să nu moară cei pe care i-ai iubit."
De ce sa moara ceea ce ai iubit?
@ Brandusa: Nu le ştiu pe toate a spune. Celelalte îmi ies chiar bine.
RăspundețiȘtergere@ Gina: nu le poţi nega tuturor dreptul la trecutul tău. Dar cred că imaginile sunt de ajuns. Fără vorbe.
@ Leo: nu-i nimic de ascuns, doar că unele cuvinte au darul de a vulgariza. De aceea aştept să se inventeze altele, potrivite.
@ Virtualkid: tot ce am iubit, iubesc încă. Scriem istoria împreună.
De ce ne e frică așa tare de eșec?
RăspundețiȘtergerePentru că frica asta a nu ucide unele personaje este tot o frică de a da greș.
Ştii ce cred eu? Că toţi suntem mici până la bătrâneţe, apoi devenim şi mai mici! :D
RăspundețiȘtergereZilele astea, optez pentru poveşti cu pisici...
RăspundețiȘtergere@ Mircea: n-am negat niciodată că aş fi o fricoasă...
RăspundețiȘtergere@ Iulia: da, mici de încăpem într-o urnă...
@ Vania: poveştile cu poveşti îmi ies a-ntâia :)
Cu oamenii e mai dificil...
Toți vor povești, dar băieții preferă să le vadă ;)
RăspundețiȘtergereCa să le vadă, băieţii tre' să aibă ochi, sau alte orificii prin care poveştile să intre în ei :)
RăspundețiȘtergere:-<
RăspundețiȘtergeretraim fiecare zi o poveste! Nu-i stim finalul, dar si ce daca?! :D Important ca e adevarata!!
RăspundețiȘtergerepoate ca maine o sa scriem despre ultimul sosit din casa noastra!
RăspundețiȘtergereeste asa de frumos.... si de balos!....
da...oamenilor le plac povestile. Care ti-e povestea?
RăspundețiȘtergeremihailadavid.blogspot.com
de multe ori mi s-a intamplat sa ridic la rang inalt oameni care nu meritau asta; le-am atribuit calitati pe care nu le-au detinut niciodata.
RăspundețiȘtergerese pare ca la mine au stat invers lucrurile: am sacralizat profanul:)
Am trecut sa te salut . Si sa vad unde s-a ajuns in poveste..
RăspundețiȘtergereO seara cu parfum de liliac!!( daca-ti place)