joi, 8 aprilie 2010

Silă


N-ai idee cât de mult iubesc soarele, deşi uneori am un comportament nefiresc: îl privesc prin rama ferestrei, nu-l las să mă pipăie prea insistent. Ieri n-a mai rezistat, m-a tras pe uşă, m-a scuturat de melancolii şi m-a purtat pe străzi. A câştigat. Nu, nu pentru că aş fi fost o pradă imposibilă, acum nu despre asta e vorba. A câştigat prin toleranţă, prin lipsa de discriminare. Luminează deopotrivă obraji ciopliţi-necioliţi, bronzaţi-nebronzaţi, oameni rutinaţi, inexpresivi, inexistenţi. Nu ştiu dacă din bunăvoinţă, dar nu m-a lăsat nicio clipă. Nici când am intra într-o alimentara, în care am cerut cu "vă rog" şi am primit o privire constipată, reacţie la "mulţumesc-ul" meu , nici când câţiva băieţaşi de o vulgaritate nepermisă au aruncat dintr-o maşină în mers, pe ritmuri de scârţa-scârţa poluantă, cuvinte la care -ups- n-am leşinat, nici când am refuzat să dau bani unui cerşetor mai tânăr decât mine, căruia indiferenţa mea i-a atins un soi de demenţă. Dacă am teama că viaţa are să mă abrutizeze incontestabil, este pentru că nu mai văd normalitatea transpirand pe străzi. Pur şi simplu nu mai e. Nu mai e...

Mi-am plimbat dezgustul prin toate părţile şi numai soarele m-a ajutat să-mi ţin dinţii încleştaţi ca să nu ţip. Crede-mă, nu pot să fiu cum mă vrea. Simt cum mă strânge tot mai dureros un sentiment de singurătate, pe care, totuşi, îl prefer la infinit abdicării.

Sunt singură cu oameni în jur. Oameni, sau ce-or fi ei...

17 comentarii:

  1. Sa le zicem oameni...
    Ma ajuti mult sa nu mai vin pe-acasa, desi cred ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa trebuiasca.
    :D
    Nici nu-ti inchipui cat de mult inteleg ce ai scris mai sus. Si eu sunt una care strange din dinti cand merge pe strada. Am invatat ori sa ma uit pe sus - la cer, la copaci, la orice, ori sa ma afund adang in gandurile mele, de uit sa cobor din autobuz la statia care trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tu nu ai nevoie de ajutor. Ştii bine de ce ai plecat. Un motiv presupun că au fost şi oamenii...

    RăspundețiȘtergere
  3. sunt onorat ca esti cu ochii pe mine:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi sună a "eu" sentimentul ce-l emană postarea ta.
    Agorafobie... claustrofobie... teamă de ieşit din globul de sticlă... dornţă de a ieşi din globul de sticlă. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. O fi aerul mai dens prin părţile astea, Iulia...

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, de multe ori strada este oglinda fidela a lipsei de civilizatie . O simti dureros, mai ales cand vii de undeva. Sau cand vrei sa te bucuri de soare, de lumina, de frumos.


    Cred ca nu ne ramane decat ce tocmai ai spus- sa strangem din dinti.

    Nu sunt deloc tacuta. Am reactii, dar mi s-a intamplat sa primesc replici grosolane tocmai de la persoane aflate in dificultate , in anumite momente.


    O seara frumoasa, mangaiata de frumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu e nevoie să vii neapărat de undeva ca să simţi mirosul putred al străzii. Sper numai să nu mă obişnuiesc vreodată...
    Îmi vine să fug, dar unde nu sunt străzi? În pădure, în deşert...

    RăspundețiȘtergere
  9. Adi, aerul e el şi dens, dar cred că e de la combinat totul, până la urmă...

    RăspundețiȘtergere
  10. A avut succes soarele. Pe mine nu mă prea scoate din casă, că mă feresc de el ca riga Kripto...

    RăspundețiȘtergere
  11. am ajuns la concluzia ca lumea e populata de "tentative de oameni". sincer nu mai am putere sa imi strig nemultumirile; decadem pe zi ce trece...nu vreau sa mai fac parte, involuntar din circul acesta.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Keltoighost: aşa e, poţi s-o mai zici o dată.
    @ Vania: da, soarele îmi ia faţa întotdeauna.
    @ Allma: nu o lua prea în serios! Dacă e circ, circ să fie!

    RăspundețiȘtergere
  13. Asta cu iubitul soarelui si nefirescul comportamentului... Cum o explici?

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce, nu-i permis să intrăm într-un joc al seducţiei?

    RăspundețiȘtergere
  15. Ma gandeam doar ca lasi putin joaca la o parte si devii serioasa...

    RăspundețiȘtergere
  16. Nimic nu dovedeşte c-aş fi neserioasă. Oricum, serioasă sigur nu-s. Ca dovadă, ies la joacă :)

    RăspundețiȘtergere