sâmbătă, 24 aprilie 2010

Un zgârie-nori


Doamna de la etajul doi trebuie să fie o persoană precisă. Spală rufele divizate pe culori; lunea-galben, marţea-negru, miercurea-alb şi tot aşa până lunea viitoare. Vecina mea de palier udă chiar şi florile mele şi nu cred că e invazivă, ci doar altruistă. Nu reuşesc aproape niciodată să-i vorbesc, din cauza programului diferit pe care îl avem. Când ajung acasă, seara, mă limitez să constat zâmbind că dacă n-ar fi ea, leandrul din faţa uşii mele ar fi fost mort de ceva vreme. Măcelarul care s-a mutat din apartamentul de jos încă mă salută când mă întâlneşte. Îmi spunea că sunt drăguţă pentru că primul lucru pe care îl auzea că-l făceam când intram în casă era să mă descalţ. Nu e chiar aşa, dar a rămas convins din seara aia în care m-a văzut cu sandalele în mână pe scări; nu vreau să-l dezamăgesc. Sunt stranii raporturile între vecini. Ne cunoaştem de ani de zile, dar, de fapt, nu ne cunoaştem deloc. De câte unul ne legăm, cu câte unul ne certăm...
Închid uşa, merg în birou, deschid computerul şi mă gândesc. Îmi place să-mi imaginez locul ăsta ca pe un bloc cu multe muuulte etaje. Cine ştie, poate un posibil prieten locuieşte la apartamentul 1234 şi eu încă nu am avut norocul să trec pe acolo în timp ce deschidea uşa. Figuri ascunse în spatele unor draperii de cuvinte fragile. Aşa vă imaginez. Şi îmi păreţi atât de frumoşi seara, când mă adun de pe drumuri, închid lumina şi privesc spre ferestrele voastre! Nu sunt ingenuă. Precum orbii, disting umbrele. Vă privesc în unicul mod pe care îl cunosc: cu deschidere. Învăţ.

17 comentarii:

  1. Traim atat de aproape . Si totusi, atat de departe. Traim intr-o lume mult prea agitata. Ne stim , fara sa ne cunoastem.
    Vorba maestrului' avem timp pentru toate'.
    Nu avem timp pentru sufletele noastre.

    p.s. Este , totusi, aprilie.
    In mai , cam toate florile se gatesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. mi-ai produs o emotie colorata in portocaliu pentru ca swadistana mea simte echilibru citind asa ceva. :)
    Recunostinta de la fereastra etajului meu !

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Incertitudini: iată de ce iubesc luna mai. Să ne apropie, oare, florile mai mult?
    @ Gabi: am să-ţi recunosc fereastra, după draperia portocalie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Adi... ştiu sentimentul ăsta pe deplin. Toată viaţa mea m-am plimbat de colo colo... M-am mutat din oraş în oraş. O perioadă poate fi fun, dar cu timpul devine obositor... şi uite aşa devii un lonely wolf şi nu te mai interesează ce posibil prieten poate locui la apartamentul 1234. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Noi chiar suntem vecine de palier :). Asta până nu te muţi din nou...

    RăspundețiȘtergere
  6. suntem mult prea grabiti ca sa mai descoperim prieteni noi.
    toata viata alergam dintr-o parte in alta si vine un moment in care ne lipsim de tot ceea ce se afla in exteriorul fiintei noastre.

    RăspundețiȘtergere
  7. De mutat nu mă mut momentan, deşi nu m-ar deranja varianta cu mutatu. :D
    Dar, vecine de blog vom fi :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ţi-a trecut oboseala, aşa e? De la capăt cu mutatul, dacă e să fie...
    Lasă, mai stai pe aici! :P

    RăspundețiȘtergere
  9. Adi , s-ar putea ca acesta sa fie medicamentul. Mai prindem culoare!

    RăspundețiȘtergere
  10. la bloc este la fel ca intr-o magazie de bagaje de mana.
    pe aceleasi rafturi poti sa gasesti extremele.

    am citit toate mesajele, insa, nu am reusit sa raspund la ele pentru ca nu reusesc sa reintru in ritm.
    faptul ca am lipsit o saptamana ne-a cam intors pe dos, pe amandoi.
    iti multumesc pentru carte; nu este important momentul in care o sa o primim.... ci momentul in care te-ai hotarat ca poti sa te desparti de ea!

    RăspundețiȘtergere
  11. mi-aduc aminte de viata la bloc. Uneori era distractiv sa fi inconjurat macar de inca vreo 20 de familii. Alteori, devenea de-a dreptul enervant! Sti tu ... se gasea intotdeauna o babuta atotstiutoare! ;)

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Virtualkid: mă despart de ea pentru că am simţit că într-adevăr voi aţi şti s-o preţuiţi şi pentru că sper să o găsesc cândva şi pe a doua pe care o aveam.
    Pe de altă parte, pentru mine este mult prea tristă...
    @ Orry: Eu am în bloc băbuţe simpatice. Pe celelalte nu le văd...

    RăspundețiȘtergere
  13. Ii vezi frumos. Eu ii vad intotdeauna urati, si-mi imaginez ca nici nu-mi imaginez ce se intampla dincolo de draperii, si nici nu vreau sa stiu. Vecinii... mi-i urasc intotdeauna. :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu pot fi toţi urâţi. Pentru unii, şi eu sunt "vecina".. Mi-ar fi ciudă să mă gândească urât...

    RăspundețiȘtergere
  15. Pai asta-i diferenta : pentru ai mei, eu sunt straina aia care nu le vorbeste limba, dubioasa, dealtfel... :D

    RăspundețiȘtergere