Mă surprind că încetinesc involuntar, deşi sunt grăbită, când trec pe lângă un bătrân care abia înaintează. Aş putea să-i fiu nepoată, dar nu are nepoţi. Aş putea să-i fiu rudă, dar nu are rude. Aş putea fi bătrână. Mă opresc. ...
Deodată ziua mea capătă sens într-un moment care s-a blocat şi care nu ştie cum să mai continue.
Da, cred ca iti inteleg starea, Adi!- doar cand constientizezi ca timpul nu este prea rabdator, adori clipa!
RăspundețiȘtergereAsa se invata zborul!!
Eu deja am "adoptat" o bătrânică cerşetoare de prin ţiglina. :)
RăspundețiȘtergere@ Incertitudini: Păcat totuşi că nu am preţuit mereu clipa. De acum, însă, o voi face mai des. N-aş vrea să am vreodată remuşcări...
RăspundețiȘtergere@ Keltoighost: Adoptasem şi eu pe cineva, până în clipa în care am observat că nu era atras de bunurile materiale. (i le găseam în urmă)Adevărul e că puţine se compară cu mirosul banului (nemuncit)...
Pe mine momentele de genul acesta ma fac sa uit de farama de sens pe care o mai stiam. Adica, la ce bun...
RăspundețiȘtergereSi ma mai gandesc la ceva : ca eu n-o sa ajung - sigur-sigur ! - la aceasta varsta !
Leo, şi eu am acest sentiment. Nu ştiu ce mă împiedică să duc viziunea până la capăt...
RăspundețiȘtergereCe este cu atata pesimism, Doamnelor?
RăspundețiȘtergereEra o carte-" Viata este frumoasa, baieti!"
p.s . am adaptat vocativul si nu este totdeauna rau.
Pesimism? Nu!
RăspundețiȘtergereRealism.
de cate ori vad un batran, incetinesc; realizez ca privesc intr-o oglinda
RăspundețiȘtergereEu încetinesc dintr-o mie de motive. Unul e că port vinovăţia tinereţii mele...
RăspundețiȘtergerenu vreau sa imbatranesc. am mai discutat pe tema asta...prefer orice in afara de batranete!
RăspundețiȘtergereAllma, gândeşti ca un om bătrân...
RăspundețiȘtergere