marți, 13 aprilie 2010

În suspensie



Mă surprind că încetinesc involuntar, deşi sunt grăbită, când trec pe lângă un bătrân care abia înaintează. Aş putea să-i fiu nepoată, dar nu are nepoţi. Aş putea să-i fiu rudă, dar nu are rude. Aş putea fi bătrână. Mă opresc. ...

Deodată ziua mea capătă sens într-un moment care s-a blocat şi care nu ştie cum să mai continue.

11 comentarii:

  1. Da, cred ca iti inteleg starea, Adi!- doar cand constientizezi ca timpul nu este prea rabdator, adori clipa!
    Asa se invata zborul!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu deja am "adoptat" o bătrânică cerşetoare de prin ţiglina. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Incertitudini: Păcat totuşi că nu am preţuit mereu clipa. De acum, însă, o voi face mai des. N-aş vrea să am vreodată remuşcări...
    @ Keltoighost: Adoptasem şi eu pe cineva, până în clipa în care am observat că nu era atras de bunurile materiale. (i le găseam în urmă)Adevărul e că puţine se compară cu mirosul banului (nemuncit)...

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe mine momentele de genul acesta ma fac sa uit de farama de sens pe care o mai stiam. Adica, la ce bun...
    Si ma mai gandesc la ceva : ca eu n-o sa ajung - sigur-sigur ! - la aceasta varsta !

    RăspundețiȘtergere
  5. Leo, şi eu am acest sentiment. Nu ştiu ce mă împiedică să duc viziunea până la capăt...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce este cu atata pesimism, Doamnelor?

    Era o carte-" Viata este frumoasa, baieti!"

    p.s . am adaptat vocativul si nu este totdeauna rau.

    RăspundețiȘtergere
  7. de cate ori vad un batran, incetinesc; realizez ca privesc intr-o oglinda

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu încetinesc dintr-o mie de motive. Unul e că port vinovăţia tinereţii mele...

    RăspundețiȘtergere
  9. nu vreau sa imbatranesc. am mai discutat pe tema asta...prefer orice in afara de batranete!

    RăspundețiȘtergere
  10. Allma, gândeşti ca un om bătrân...

    RăspundețiȘtergere