Indiciu: azi trebuie să mă ocoliţi, fiindcă muşc. Apropierea de spital şi apoi respirarea aerului său greu, rostogolit din fiole, sunt mereu traumatizante. Sunt antidotul împotriva oricărei iluzii. Sărbătoarea florilor şi-a născut primăvara sub cer plumburiu, sub neon intermitent şi sub priviri indiferente...
Mă voi întoarce la mine în curând. E o ameninţare!
Mă voi întoarce la mine în curând. E o ameninţare!
E de rau!
RăspundețiȘtergereUrasc spitalele, ma deprima teribil.
RăspundețiȘtergereNu e de bine...
RăspundețiȘtergereMie nu mi-e frica, sa mai vii ! Daca ai avut tangenta cu aerul de spital, iti doresc sa nu mai ai, caine rau !
RăspundețiȘtergereNu are sens să cred în basme. Voi mai trage în silă aer de spital. Dacă aş fi acolo pentru mine, nu m-ar durea.
RăspundețiȘtergereDar mă doare...
Sanatate multa pentru cine te doare !
RăspundețiȘtergereLeo, îţi mulţumesc!
RăspundețiȘtergereUfff, cat e de greu...stiu, din pacate !
RăspundețiȘtergereIti sunt alaturi, daca gandul acesta te ajuta cu ceva !
Cum să nu mă ajute un gând bun, Gabi? Mulţumesc!
RăspundețiȘtergereA trecut buba? Gata? Am trecut sa vad daca mai furie prin buzunare.
RăspundețiȘtergereFurie, furie, Paul...
RăspundețiȘtergereInteresante scrieri!
RăspundețiȘtergereAm sa mai trec..
Te mai aştept, Cristi!
RăspundețiȘtergere