sâmbătă, 13 februarie 2010

Un gând pentru Cristina


Azi gândurile mele au o stare conflictuală, nu reuşesc să se pună de acord. Asta poate şi pentru că am trăit intens, am interacţionat cu oameni, m-am lăsat impresionată de imagini şi de vorbe. E ciudat cum e de ajuns un singur semn care să ne indice că toate angoasele noastre nu valorează nimic şi că aproape nu avem dreptul să pretindem altceva atâta timp cât suntem încă stăpâni pe viaţa noastră. Spre deosebire de ea... şi de atâţia alţii ca ea, de existenţa cărăra nu ştim, dar care îşi atârnă existenţa de un gest al nostru. Ştiu că o picătură de apă nu umple un ocean, dar poate că înseamnă ceva. Împreună putem să fim solidari cu adevăratele cazuri disperate care, înainte de toate, ne învaţă lecţia umilinţei. Îmi dau seama că sunt incoerentă, dar eu mă înţeleg bine. Şi, mai cu seamă, pot să înţeleg suferinţa altora. Iar ea e atât de tânără!! Şi atât de puternică, încât nu am dubii că va reuşi. Ar trebui să devin mai optimistă, altfel mă îmbolnăvesc de tristeţile tuturor. Optimistă aşa ca ea. Învăţ să cresc. Nu mă grăbiţi! Doar cu paşi mărunţi pot să mă împrietenesc pe deplin cu viaţa.

5 comentarii:

  1. m-ai prins de mana. multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc!
    Este foarte frumos si la fel de adevarat ce ai scris, atat cat pot eu sa apreciez.
    Inca nu am publicat comentariul pe care mi l-ai lasat din cauza ca nu stiu daca esti ok cu ideea sa iti apara adresa blogului. Mie mi-ar placea sa pot publica, asa ca astept parerea ta.

    Iti multumesc inca o data pentru gandurile bune!

    Cristina Dinu

    RăspundețiȘtergere
  4. Cristina, intenţia mea a fost ca al meu gând să ajungă la tine. Dacă tu zici că ţi-ar plăcea să publici, nu pot să nu-ţi fac pe plac. Tu decizi, eu nu vreau decât să ştii că ai mulţi oameni alături.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere