Azi e ziua îndrăgostiţilor. Păcat! Au ajuns cam rău, daca au la dispoziţie doar o fărâmă de viaţă pentru a se manifesta. Nu prea vreau să-i dau mare importanţă acestei zile, dar e imposibil să fac abstracţie de ea... au grijă să mi-o amintească toate sursele media şi toţi copiii care cred în fluturaşi, fără să-i fi simţit. Şi tendinţa mea de respingere nu are nicio legătură cu faptul că nu aş fi împlinită în plan sentimental. Dimpotrivă!!! Mi-e bine, bine, mi-e foarte bine! Chiar n-am chef acum să înşirui toate argumentele pentru a susţine inutilitatea acestei zile, un om raţional şi sensibil în egală măsură, le găseşte negreşit în el. Şi fiindcă e o zi ca oricare alta pentru mine, o voi petrece normal, deci frumos: citesc, mă relaxez în braţele lui, văd persoane care au nevoie de mine şi care îmi dau minunatul sentiment că pot fi utilă, îmi fac unghiile, mă îmbrac frumos şi ies la cină într-un restaurant şic. Totul e o simplă coincidenţă. Pentru că tocmai acesta-i farmecul iubirii: nu are nevoie de o zi în care să fie celebrată. S-ar banaliza iremediabil.
Fara indoiala suntem jalnici;avem nevoie de o zi importata in care sa ii aratam celui de langa noi cat de mult il pretuim!Trist!Iubirea e la indemana oricui,trebuie doar sa ii dai prioritate!
RăspundețiȘtergere